M-ascund în lumea mea de gânduri
Cocoloșind la piept durerea,
Copil flămând cu chip hidos
Ce-și trage-adanc din mine seva.

M-anvăluit în umbra ei
Liană-ncolăcindu-mi trupul,
M-am transformat în simbiot și răni deschise,
Doar lacrimi ploi mai ud acum
Focul durerii încă nestinse.

Totul în mine-i amortit
Însă, timid, o rază blândă de departe
Firav mângâie ușor,
Cu a sa caldă lumină
Un biet suflet muritor.