închipuie-ți
îmi amintesc și acuma cum treceau prin fața casei noastre
călcând pământul pe care au muncit cândva două mâini
acei oameni bolnavi cu mintea trează
ochii mari, buzele umflate
și duși erau...
iar în urma lor rămâneau munți de praf
și bălți de sânge

stare
pe acest pământ rotund
trupul meu se întinde printre ierburi
adulmecând chipurile
care și-au pierdut fericirea

mănâncă
și tu din roadele trupului meu…