merg
prin deșertul inimii
îmi duc propria fereastră
împărțită în patru
uneori o simt atât de grea
că o las jos
sprijinind-o de iluzii
mă așez
într-un fotoliu de gânduri
privind prin ea
îmi caut viitorul
câteodată scot ciocănelul
într-o ureche vântul șuieră
spărgând unul câte unul
geamurile
dincolo mereu altceva
realitatea ca o durere
de inimă

urc
fereastra în spinare
încă mai caut

cine știe
la următorul (po)pas

(13 august 2010)