Visând la ziua care vine,
Mulți, vând la prețul cunoscut,
Pe zeul ce l-au mai vândut,
În alte vremuri. Tot haine.

Și-n sunet de arginți primiți,
Se strânge lațu-n jurul lor,
Că nu pot fi mai fericiți,
Cu rostul lor de trădător.

De grija zilei care vine,
Se-ndemnă a-și înfrăți ființa,
Cu ce înseamnă necredința,
Pe puntea dintre ieri și mâine.

Realizează c-au trădat,
Că nu-i deloc așa mai bine,
Că doar se-afundă în păcat,
În contul zilei care vine.

Simt că vor regreta adânc,
Pornirea lor spre erezie,
Înspre păcat și nerozie,
Trădând pe zei, pe-ai lor, pe sine,

De frica zilei care vine.
Ar renunța la tot, la toate.
S-ar tângui plini de suspine,
Dar e târziu. Nu se mai poate.


11 . 07 .2010