Dumnezeu a făcut un copil
un copil mare din care
a luat o coastă
și i-a dat-o nevastă
se juca Dumnezeu precum un copil
în vremea începutului de pămînt
umil a scăpat o lacrimă
primul cînt
apoi a crescut
universul cu El
problemele fel de fel
cînd oamenii au început să recunoască
puterea regească
legea s-a așternut ca o pătură.

pe la 2000 întîia mătură
de prostii
de idei
apocalipsa pe ei!
univers după univers
așteptă
pedeapsa iminentă
dar dreaptă
și locul acela superb
cu lei îmbrățișînd
ciute și cerbi
la masă varză și barză.

de aici altă poveste
cu daci
și varză
mînz și țărînă
plăcintă sarmale țîțînă
ne restrîngem
carpato-danubian
pînă aproape de ocean.

de aici vor curge acatiste precum comentarii
poveștile triste litanii
peste toate un critic limbric
prins în estuarul fluviului mic

cuvintele cele triste
prea mari aceste
minimaliste!