în orașul de la poalele muntelui
diminețile alergau fără griji de la una la alta
cu mâinile mânjite de zmeură
vara copilărea printre ierburi și tufe de merișor
adunam naive promisiuni
în buzunarul orelor
pe când timpul urca domol
pe străduțele fumurii
ca un uguit scăpat din pieptul hulubilor
ziua își așeza fraged sărutul
îmbujorând zidurile de piatră ale bisericii
și apoi cobora înserarea un fel de hortensie bleu
în care fremătau visele
iar prin grădinile norilor păsările treceau
cu inimi de aer rarefiat