Azi, ca si ieri, uitata sunt,
De toti, de toate…si de tine.
Te-ntreb si-ntreb acest pamant :
De ce singuratatea m-a ales pe mine ?

Am tot visat la fericire,
Dar visu-i stins, aproape mistuit
Tu nu existi, nu esti iubire
Esti un alt suflet ratacit.

Si ratacind asa din intamplare,
Instantaneu eu te-am zarit,
Si stiu…fatala mea eroare
De tine m-am indragostit.

Si pentru-o clipa am crezut
Ca te-am gasit si esti al meu
Dar ai plecat cu ea….si am vazut
Ca am gresit…cum am gresit mereu.

Degeaba sufar si te vreau pe tine,
Zadarnic inima te cheama neincetat,
Tu nu privesti deloc spre mine
Ca pe un vis urat tu m-ai uitat.

Chiar de-ai plecat inca existi
Si doare mult plecarea ta
Iar sufletul si ochii tristi
Vor plange si nu vor uita…

Buze straine ce sarut
Alti ochi fierbinti ce ma privesc
Si alte soapte cand ascult
Numai de tine-mi amintesc.

Suras haios, copil distrat,
Chip minicinos ce ai promis doar amagire,
De n-ai fi existat si-acum as fi visat
La fericire…

Noaptea mi-a stins si ultima simtire,
Nici luna nu-mi promite nopti senine
Si te intreb iar in nestire :
De ce singuratatea m-a ales pe mine ???