Undeva în timp, în fața rondului intuit surâs parfumat,
prin vitraliul privirii licăriri de stea,
ațipind pe banca amintirilor îți ascult sunetul inimii,
raze de ceață, dublura mea te-a luat de mână peste pragul Timpului,
galbene frunze purtate de vânt pe aleea dintre lumi,
miresmele serii ne-nvaluie pașii-n oglinda din vis
umbrele arțarilor duc taina spre nori,
încercând să oprim clipa,
continuarea unui alt timp în acest timp,
zâmbetul meu - o frunză memoriei furată...

Lacrima gândului tău ne-a readus iluzia prezentului,
suspinul inimii a spart Poarta dintre lumi în capcanele Uitării
prin ochii ei revezi copacii ce ne-au îmbrățișat
în palma ei, purtată de vânt, efigie - o frunză galbenă

Þi-a cuprins chipul în cercul mâinilor ei
Þi-a mângâiat infinitul oprit acolo unde nu mai sunt cuvinte, gânduri
Poate cândva o vei reintilni într-o toamnă-primăvară
cu fum de frunze și parfum de vis

Poate când va, undeva in timp...