n-am mai plecat din mine de un timp
umblu între ușă și mansardă
pe urmele șoarecilor

sângele s-a îndrăgostit de conturul inimii în întuneric și orbecăie

m-ai surprins plimbându-mi palmele deasupra sânilor toamnei
dar tu tot nu mă crezi
deși îți tot repet că murisem cu o zi înainte de friguri

ferestrele-s murdare de privire