în frunze ruginite nici în copaci goi
ploi putrede
eu caut toamna în tine elena
nu nu în cutele părul tău nici în
nu am chef azi iubitule

toamna iubirea e mai aspră elena
nu simți?
taie carnea și se risipește prin aer
se așază ca umezeala pe lucruri și
le roade până la centru cu o poftă
nebună

dar nu elena
eu nu te mai caut de mult
caut doar toamna prin camera vișinie
știi prietenă dragă
tu ai avut mereu toamna în sânge
și ca un șarpe lung îndoiala ți s-a
urcat pe pulpe până la sâni

eu nu caut toamna în struguri și pere
nici în singurătatea razelor de soare
eu caut toamna în toamna din tine
elena

de fapt eu nu mai caut nimic
la mine nu e nici frig nici cald
nici ploaie nici soare
doar un drum pe care te văd depărtându-te

cu toamna mea cu tot
elena