Pășeam pe apa-nvolburată
din privirea în care se-mbăia natura
și m-am lovit
de-un lucru ascuțit
în loc de sânge
îmi curgea clorofilă

O lacrimă s-a prelins din ochi
și a început să cutreiere
teritoriul tristeții
am tăiat-o în felii egale
și am împărțit-o cerșetorilor
cu ea și-au acoperit sărăcia

Ziua mi s-a furișat
în privirea încărcată cu somn
și a dizolvat somnolența
în policromia imaginilor
ce redau subiectiv formele aleatorii
ale realității sfâșiate
de bestiile diformităților

O viziune translucidă
o proiectez peste un viitor opacizat
de variabile fortuite
cu esența – predeterminarea
și se întoarce în prezentul
impregnat cu erori temporale
care înglobează o existență fadă
ca un interval ontologic cu hiatusuri
deformată și sfărâmițată
în corpusculii blazării.