Umbra mea, trecătoare peste zile sumbre,
Constat că sunt rămas fără de tine
Contur în tuș, schițat greșit în lume,
Și teamă-mi este de ploaia care vine...

Pe locurile fericirii mele de altădată,
Cârcei de gheață vineți s-au permanentizat
Și alunec din nostalgie în erată,
Sub povara de veșnic vinovat.

Regăsesc printre dureroase urme,
În fața blocului cu nuc îngrădit,
Un imperiu de litere strâmbe
Al erei în care-am plâns și te-am iubit.

Sunt vânt, penumbră și durere,
Adeseori nedeslușit...
Prin volburi, între emisfere,
Sunt încă viul ce-a murit
În unduirea de perdele
Stradal, etaj șase, Piața Chibrit.