la șapte fix se trezește clopotul
în turnul leneș al catedralei
orașul se spală cu cețuri pe ochi
începe să scheaune
precum un tigru
pe care îl sfâșie jungla

toate ferestrele au suflet de sticlă
se-nchid se deschid
strălucesc sau se-ntunecă-n fum
tocmai când singuri
oamenii
își pregătesc moartea
cu fețe surâzătoare
albe sau roșii de frig


la ora șapte se trezesc bucuriile
ori întristările
celor vii și grăbiți
aici
dincoace de răsăritul roșu
unde se trăiește-ntre pliscuri și ghiare
unde se latră din dinți argintii
dincolo
unde ei nenăscuții
ca niște fiare
mârâind își adulmecă
prada lor pe pământ.