voi începe sa uit. cuvintele
înainte de toate. tăcerile grele
apoi. mintea-mi va fi un strat de pământ afânat și deasupra
bucata aceasta de cer. ea nu va-ntreba niciodată
pe cine acoperă.


mi-e septembrie până-n măduva oaselor.
un vis fără somn unde timpul se pierde
cu tot cu ecou.
o lentoare amară ca ultimul zvâcnet
al înecatului.
dedesubt mâlul așteptând înălțarea
și căldura pe care-o presimți
arcuindu-se blând.

când încetează căderea
se întâmplă ceva. poți auzi
contracția marginii.
un zgomot de poartă izbită
și tu încercând să-nțelegi
dacă ești înăuntru
ori
dincolo de