Mă uit la vârful copacilor,
Poate mai găsesc rspunsuri,
Ce zac pe fundul sacilor,
Pline de gânduri tulburi.

Cineva-mi tot spune,
Ai să rămâi cu versul,
Ascuns printre lacune,
Îți vei uita și mersul.

Aud ecoul și nu știu,
Ce stare îmi imprimă,
Ca un labirint pustiu,
Ca o strofă fără rimă.

Cu pantofii mai răsfoiesc,
Pagini, de frunze învolburate,
Caut și tot mă gândesc,
La răspunsuri prin carte.

Lumea e o lumânare stinsă,
Un eufemism banal,
O pagină nescrisă,
Un film fără final.