Mă doare-al tău nepăs și-ncet mă nimicește
În traiul lui ascuns din pleoapa-ți adormită,
El surd mi te-a lăsat când vocea-mi îți șoptește
Trezește-te, iubite, din tine-s răsărita.

Mă doare-a ta tăcere și mult m-a usturat
În cruda ei uitare din gura-ti amuțită
Ea mă rănește aspru cu vină și păcat
Când trupul iți cuprind… cu tine-s învelita.

Mă doare-a ta visare și greu ea mă mâhnește
Din ochii tai apuși în cântec de Morfeu
Ea răzbunarea-mi jura și lung mă pedepsește
Tăindu-mi răsuflarea, când Eva m-a strigat un glas de Dumnezeu.

Mă arde al tău timp și-n biciuiri mă doare
Fiind lovit de moarte mi te-a lăsat dormind,
Din țipatul durerii cum nu m-auzi tu oare?
Cum singura mă sting din tine înviind.

Mă doare-a ta acuză și-n suflet ea îmi sapa
Încinsa-n a ta teamă de clipa mea nefastă…
Din dorul meu de tine gustat-am ca din apă
Dintr-o ispită tandră ce m-a desprins din coasta