Prin picuri de ploaie amurgul
scutură petalele florilor de prun, pe ramuri
copacul suspinului își poartă ușor mâțișorii

Neînțeleasa ploaie prin argintul nopții
despică umbrele iubirii-culori
vârtej de imagini silabe spații cuvinte

Frânturi de umbre se preling prin zborul
sufletelor regăsite printr-un sărut
lacrima lui o aude în sufletul ei

Frunze de pelin împrăștie aroma tristeții
cândva s-au plimbat pe marginea vieții
azi rătăcesc prin ceața pădurii

Margini pierdute prin vis
pe pod o fată prin lacrimi privește
apa și timpul domol curgător

În liniștea apei prin pleoapa închisă depărtările scad
acum el plutește în barca cea neagră
vremea furtunii s-a sfârșit

Pe băncile goale, pe alei, străzi, vânt și frunze,
tăind curcubee, prin raze de soare si stele
Ea știe, mereu El e în inima ei...