Dor de mine... (2005)

...și-acum stau și mi-amintesc.
Trecură ani peste clipe ce le jelesc,
Aș vrea s-ating din nou tot ce-a fost,
Aș vrea să fiu din nou, să am și eu un rost,

Cine-ar crede că nu mă mai regăsesc?
Cine-ar crede sunt clipe ce nu mi le-amintesc?!
Si totuși pot să simt ce-am simțit cândva...
Amarul ce-mi alimenta mereu durerea.

Trăiau în mine sentimente, eram un foc de aur.
Trăiam și eu eram nebun precum un taur !
Făceam orice ca eu la tine să ajung...
Si-acum ajunge doar un vers să mai îndrug.

...și scriu și eu cuvinte ce-mi vin în minte,
Dar se leagă de-al meu amar fierbinte.
Nu stau și nu aleg nici o idee ori cuvânt,
Ci scriu doar, ele vin încet rând pe rând...

Căci trecutul mi-e scris deja în calendar,
Iar viitorul are să fie poate... precum un dar,
Dar, nimeni nu știe ce va fi peste un an
Si nici eu ce-am iubit, iubeam în zadar...

Mult am mai suferit, acum tristețea a fugit
Si fug și eu și-mi caut să m-agăț subit
Să pot din nou să simt precum a fost
Iubirea mea aceea ce n-a fost fără rost...

...căci eu trăiam și trăia și-n mine...
Acum trăiește, dar eu nu mai trăiesc la fel...