Mi-am dorit să înghit Marea Neagră,
Lava din munții s-o torn vin în pahare.
Să plimb pe apa căușului palmelor Tale
Corăbii în zenit și nadir la întâmplare.

Cu trâmbițe prietenii mi i-am chemat.
Te-ai minunat. Þi s-au surpat zidurile.
Mi se scuturau lungi din spate aripile,
Cu săbii de aur tăindu-mi gândurile.

Într-un glob de sticlă Pământul plutea.
Sub cerul hlamidă noaptea-mi rănită
Cu focu-i insistent în ochi mă ardea.
Bătăi, fum și spini purtam în orbită.
Foșnea vântul a șarpe și cerul părea
Toată Marea Neagră în ceruri boltită.