- știi? încerc să te simt dar mi-e greu.
- ar trebui să treci dincolo de zid și asta e foarte greu, material zdravăn și rezistent.
- energia mea deși mare este limitată.
- tu și soarele terestru...
- zăpezile de altădată s-au topit.
- tu și calota glaciară...
- am un ghem de sârmă ghimpată și cenușă în buzunare. drumurile care nu te găsesc se transformă în șerpi veninoși. ești o plantă carnivoră care scuipă clopoței.
- e ceva bun în asta, că mai ai buzunare negăurite. sârma ghimpată te învață exact opusul ei. sunt o mandala, de fapt.
- te autodevori căutând lumina. umbra ta este mandalaua mea. cu mine prin tine.
- sună grozav, ai putea scrie un poem despre asta
- iar tu să-l reciți. modulațiile vocii tale ar putea reface genele păsării dodo și diavolul tasmanian.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

vin spre tine
așa cum mi se apropie mâinile când mă rănesc la una din ele

în absența ta ziua intră în contracții
noaptea mă nasc
în clipa aceea știu tot
stăm între lumi ca niște libelule gata de împerechere pe apă -
o pojghiță subțire și elastică o coardă lichidă la care cântăm
o coajă de măr translucidă jucându-se cu semințele