statuia ganditioare ce sta pe banca rece
mi-a zambit si mi-a soptit ca trece
mi-a spus sa uit de timp si de ce cere
ca muzica voi imbtatisa el trebuie sa spere

caci in fiecare pic de aur ceresc sta o melodie
si numai ea ma face sa o ascult,numai ea stie
cand se lovesc neincetat in dans pe tine
e o melodie ce mi-este dedicata numai mie

tu statuie de piatra ce ma incanti
spui ca vrei ca vocea sa imi asculti
dar eu iti cant prin ale mele lacrimi cristaline
ce se lovesc de ploaie si nu are cine sa m-aline

acum stai ,o tu statuie ganditoare
si asculta cum se ridica o oda nemuritoare
si ajunge pana in departari si mii de zari fumurii
rugandu-te in taina ca tu la viata inca odata sa revii

si fa din piatra ta o piele fina si rece
acum cand timpul inca mai poate trece
si ecoul unei picaturi transform-o in chitara
invata-ma de ce zumzetul vioi cu gandul tau tot zboara...