trosnesc genunchii
lemnele din vatră
își varsă focul
pe obraji
mici cristale de sare
strălucesc în colțuri
ochii roșii se zbat pe jăratec
o herghelie de flăcări
aleargă spre mine
mă trage curentul îndărăt
aud tropotul ușii
în țâțâni
fluierul vântului orfan
vălmășag de frunze
șerpuiește
prin curtea rece
nimeni

și mă dor
genunchii bunicului
căluții copilăriei

(31 oct. 2010)