nu va fi despre această dimineață
în care sînt ostil geometriilor luminii
postpartum al zilelor intraductibile
vom sări la o altă idee
deși în lumea mea un astfel de salt obligă la explicații
sînt căpitanul cafelei
atunci cînd totul se reduce la dezamăgiri matinale
apasă-mă pe umărul drept
să înțeleg logica acestei plictiseli
apoi pe stîngul
să devin semnificativ în tăcerile mele
în căutarea unui răspuns oarecum satisfăcător
voi naviga prin cristalinul ochilor tăi probabil toată ziua
ca o revedere abstractă desfășurată în cuvintele mele
dar eu prefer sărutul nedisimulat
un fel de salt mortal
parfumat în mirosul gurii tale către o idee neexplorată încă
întorc plapuma norilor
către apus
să nu mă întrebi de ce