Plangi Romanie, iti pier valorile, iar in urma lor ramane numai pulbere...
Plangi Romanie, daca mai poti, iti mor eroii, iar noi, ceilalti ramanem goi
Si-un goliciunea noastra sufleteasca, rusinoasa se cladeste o absenta in tot si toate...
Urla romane spre Dumnezeu, caci Bunul uitat-a de noi...
Ramanem pustii si haotici, balacindu-ne in noroiul din care iau nastere monstri cu infatisare de oameni!
Plangi Romanie, cu lacrimi amare, ne paste dezastrul la fiece pas,
Romanului doar Domnul i-a mai ramas, dar nu il gaseste prin altare!
Ne iarta tu, Doamne, caci suntem haini!
Ne iarta si da-ne puterea sa nu ne uitam gigantii nebuni care ne-au adus pana azi mangaierea,
Iar azi ii purtam pe ultimul drum!
Odihneste-te in pace,
Adrian Paunescu
Poezie scrisa de Rodica Boanca