*
draga mea
iubirea ciupește

și frigul

de pe crestele munților
o dragoste mare
se rostogolește năvalnic

și frigul

pământul se contractă
pietrele crapă
până la tine tăcerea șuieră

și frigul. firește

între noi
s-a adâncit ca-ntr-o fântână
distanța

și frigul

singurătatea pișcă
adâncul sughiță


și frigul da frigul
se cuibărește în tine
ca într-o haină de blană

*
(
cel mai rău mă doare singurătatea lui 00:00
atunci ceasul se oprește mai mult
nu se mai aude niciun tic-tac
limbile se blochează se
amestecă nici
respirație
nu mai
e
aerul se aruncă pe marginea patului fumul descrie
un șuiș dar tu nu exiști nici aici nu
și frigul aleargă de la birou la
pat și jur fată totul se
oprește atunci îmi
spun: nu-ți mai
știu chipul
și plec
)

*
draga mea
iubirea ciupește

și frigul

tu nu știi cum e
să

*
nu fii