Stau pe canapea ...
O pisică gri cu dungi mi se plimbă prin minte
În pași mărunți
Îi pot simți , sunt pufoși ca de mătase
Probabil nu și-a scos încă ghearele ...

A intrat în somn adânc de frumusețe
Vrea să scape de riduri fără creme de doi lei
Toarce , hibernează , fără să-i pese de felinarul
Care pentru mine s-a stins
Nu mai găsesc răspunsuri pe canapea
Poate ar trebui să schimb locația

Fotoliul e maro , pisicuța e bicoloră
Gri cu dungi ... nu se asortează ...
Trebuie să mă trezesc eu din somnul ei
Pentru că eu am riduri ... de la întuneric
E vina mea , am folosit creme prea comerciale

Pisica a dispărut din raza mea vizuală
Nu mai gândesc , mi-am pierdut mintea
Citesc o carte la lumina felinarului vieții
Prăfuită de timp
Și timpul trece ...

Mâine , pisica gri cu dungi mă va găsi pe aceeași canapea
O aștept cuminte să se întoarcă și visez la ideea de vis
Deodată , îmi reapare
E un imprimeu haios pe bluza mea plină de paiete
Și-a pierdut culoarea neînțeleasă a tinereții
A făcut riduri și a devenit maro
Ca și canapeaua ...