În fir negru de mătase
Þesut-a codrul căi tăioase,
Pavate-n piatră de râu rece
Ce-n timp amar prin gându-mi trece.

Vicleană-mi rânjește stâna,
A voii-mi crude ea-i stăpâna,
Prin cânt duios de fluier drag
Adâncimile m-atrag.

Aștern pădurii plâns în hohot,
Închinat bătăii-n clopot,
Peisaj funerar în zare,
Mor arzând făr' de-ncetare.