Gentilomul-aluat de Mizil, răsucind tacticos mustața, numără
Emblematicii fluturi- jocuri de cuvinte pe o tablă de șah .
Orbitele stelelor- calambururi răsfirate pe ape ,
Rănesc profilul lunii.
Galant, ia până și scrie-frumoasei nepătate de poftele meschine, un catren.
Enigmatice umbre-reci, sfidătoare , sunt domolite de o privire caldă, strălucitoare.

Roiul de albine îl conduce spre staulul înțelepciunii.
Ascunse vicii ies pe rând în fața spectatorului:
Necinstea, cruzimea și lenea prind contur, fac bufonerii.
Elicea ironiei împrăștie fumul, ce înăbușă băcănia .
Tăie porcul din suflet.
Tăcut privește-n gol : de multe ori, în multă lume nu vede niciun om ;
Iată-l, pe Calea Victoriei! Politicos, ne îmbie să gustăm o proaspătă șaradă!