Prea multă ură, prea multă revanșă
Ne mocirlește viața zi de zi
Când încruntați de moarte-o nouă tranșă
De rău, zidim în loc de a iubi.

Tăiem, scuipăm, ne cățărăm pe oase
Spre tinichele cu luciri de calp,
În jubilări cu sunete de coase
Când la centuri mai punem înc-un scalp.

Nu mai iertăm, nici nu cerșim clemență
Spăsiți în recunoașteri de păcat,
Trufia zămislită prin demență
E astăzi dogmă în oraș și-n sat.

Ne ninge, Doamne, mila Ta e mare,
Ne ninge cu iertări și pocăinți,
Ne iartă și ne-ndeamnă la iertare,
Copii și frați, bunici, vecini, părinți.

Ne ninge, Doamne! în devălmășie,
să fim egali în iarnă, sub omăt,
Ne ninge cu nămeți de iasomie,
La începuturi du-ne îndărăt.

Ne ninge, Doamne! fără de scăpare,
Ne ninge, Doamne, drastic, pân-la os,
Să fim curați la desprimăvărare
Ca să-ți aducem, în genunchi, prinos!