ne blestemau inimele noastre
că ne iubeam
în fiecare început de toamnă


pe un tărâm întors în el
ne priveam
cu palmele-n suflet
plângeam
fiecare cu ochii celuilalt


în cele din urmă
ochii noștrii
au început să se urască
de-atâta strălucire
ne ofileam
când ne sărutam numele
ne iubeam ca un blestem