pe planeta aceasta imensă și neagră
părem atît de albi
ca bulgării ne mișcăm pe un spațiu restrîns
de sus ei ne filmează
și ne coordonează mișcările
iată sîntem pioni
în slujba regelui
cînd va fi la strînsoare
va țipa că noi sîntem de vină
și efortul nostru va fi spre pieire

lăsăm clipei bucuria și respirăm
sîntem vii
ciudat sentimentul biruinței de-o clipă
vedem orizontul portocaliu
și pare atît de optimistă percepția
încît ne suflăm în palme ca pentru ultima lopată de praf
căldura propriei respirații
e fascinantă

pentru ei sîntem albi
nu-i vedem dar vocile lor ne ghidează
încă o lopată
aici vor veni oamenii