Ninge din brazi zăpadă albastră de noapte, sus la castel.
Pe coline tăcerea e Biblie. Drumurile sunt bărbi albe de sfinți
Plecat pe o sanie, tăcută e poetul, alături de el un menestrel
Ninge din brazi zăpada fâșie, stelele cad, nu mai au zimți.

Castelul e singur, sus pe colină, regii-s plecați în lupte cerești
Raiul în iarnă e-n revoltă. Conservatorii și noii sosiți
Încleștați sunt în luptă. Unii au arme, alții pe ceruri mână calești
În iarna brazilor albaștrii sosesc la castel primii răniți.

Unii condamnă iubirea ieșită rebele din norme sau din bucle de timp
Cei tineri din rai cer dispense pentru amanții nebuni.
Bătrânii strigă psaltirea, de vină ar fi toamna sau al cincilea anotimp
Sfinții mai tineri își apără simțirea cu frunze de cetini.

Bătrânii lovesc cu gloanțe din Biblii. Primii răniți sunt tineri
Iarna își ninge cu sânge zăpada. De sus cad aripi de îngeri
Războiul e în toi. Veteranii n-acceptă să cadă postul de vineri
Pun inelele-n biserică. Altarele ard, de la atâtea lumânări.

Sfinții mai tineri se retrag în castele. Războiul e oprit pe moment
Dumnezeu cere liniște în ceruri. Vrea să decidă ce e bun pentru om
Regula strictă, iubiri interzise, ipocrizii, Biblia regulament?
Sau libertate firii, trăiri prea permise. Legalizat primul Pom?

Menestrelul cântă pe drum spre castel, brazii ning albastru în noapte
Poetul ascultă. Zâmbește și strânge fularul. Stelele cad fără zimți
Castelul apare sus pe colină. Muzici și dansuri, de amor șoapte.
Iubita-l așteaptă pe tânărul rege, e goală și așteaptă secunde fierbinți.