Mihai Eminescu

Pe lângă plopii fără soți

Parodie

Pe lângă plopii, plopii soți,
Adesea mă îndrept,
Așa mai scap de-al străzii colț
Și drumul e mai drept.

Și nu sânt singur pe alei,
Iubita e și ea
Și dor se-aprinde-n ochii mei
Cu-n zâmbet și-o bezea.

Noi deseori venim aici,
Spre seară mai ales,
Vedem nepoți, vedem bunici
Și-i dau de înțeles...

Și plopi au fost cândva, mai mulți
În parcul învrzit;
De vrei povestea s-o asculți,
E timpul potrivit.

Căci plopii au povestea lor,
Vorbim de plopi femei,
Făceau un puf îngrozitor
Și alb era pe-alei.

Și-atunci, mai mulți au spus, că e
Pericol la copii,
Că fac și nu știau de ce,
Ciudate alergii.

Și-n plen s-a hotărât în bloc,
Tăiați să fie ei,
Așa că n-a rămas un plop,
Din plopii cei femei.

Așa cum sânt acum, îmi plac
Și îi iubesc pe toți,
Că umbră minunată fac
Toți plopii, plopii soti.

Eu cu iubita trec mereu,
E-atâta de plăcut
Și-ades îi amintesc și eu,
C-aici ne-am cunoscut.

Pe lângă plopii înverziți,
Stăteam la umbra lor,
Eram atât de fericiți,
Era atâta dor...

Aș vrea în brațe să o prind,
Să o privesc în ochi,
Și-apoi o candelă s-aprind
Iubirii pentru plopi!...