la noi,
scriitorii au devenit rezistenți la scris.
ei au devenit profesioniștii rezistenței la scris.
scrisul nu mai are nicio putere asupra lor
și, astfel, au devenit epave înfricoșătoare, anarhiști,
amorali, atei, histrioni libidinoși, violenți și obsedați.
în loc să îi apere, scrisul îi apasă
ca o banchiză de gheață.
o balenă obosită și bolnavă.
ca să terminăm odată cu această stare de lucruri
ar trebui inventate metode de stârpire a scriitorilor,
rapide, primite și eficiente,
eventual, un ultraaparat kafkian
ca să le distrugă degetele de la mâini,
mâinile sau chiar mușcătura rece a scrisului,
uterul invocat cu furie și
penisul invocat cu delicatețe
să vadă și ei ce înseamnă
să faci gărzi de noapte
inutile și reci
pe culoarul fără sfârșit