pentru ploaie stupid mi se părea un termen de comparație definit prin sine însuși
pînă ce m-a atins în iarnă am devenit poleit apoi sloi
apoi nu mai știu
m-am trezit în primăvară cînd mă lingeau cîinii
alunecam spre vale și priveam viorele și alte flori
era bine ca pentru o renaștere era bine ca pentru o ștergere a memoriei
mi-am dezmorțit picioarele și am purces
deodată s-a făcut vară un soare dogorîtor și nisip spre insuportabilitatea plămînilor
am luat aer mult să țină mult și cu niște scuipări l-am trîntit de pămînt
toamna era atît de frumoasă mîncam fruncte de toate culorile esențele
și pantofii îmi erau roși la călcîie
și m-am rostogolit bulgăre m-au pus pe un piedestal mi-au aranjat ochi de cărbune și nas de morcov
și gură dintr-o bucată de cauciuc să tac pînă în primăvară
așa am albit și vă jur
știu povești multe cu mine și cei din jurul meu
care m-au făcut
om