sunt demodat și nu înțeleg alarmele sofisticate pe care uneori românii le supun probelor de singurătate
mă simt ca o parcare în care e liber să intri ca un tir pe care miliția îl trage pe dreapta fiindcă are luminile aprinse mi s-a luat de poeți care plâng atunci când recită melancolic nu mi-e milă de oameni bolnavi fiecare la locul timpului său
mi-aș pune alți dinți nici prea tineri nici din metalul unei securi dacă e cineva doctor de dinți aștept un răspuns la [email protected] stomatolog cum se zice pe aici pe la noi e târziu o femeie din alt spațiu îmi cere să plec de pe poeziepunctro spune că are diabet e trist ce văd scris în timpanul meu surd e numai cocoșul distanței acela pe care îl cheamă să cânte la nunți când se ia darul

am nervi am chef să umblu din nou ca un golan din femei în femei să beau vinuri scumpe să fumez blakstone să sparg la ruletă câteva sute de dolari mi-e dor de iubitele mele la un loc de nopțile în care veneau pe ascuns să mă ia la drum lung niște îngeri


mi-e dor de peștele zăpezilor tale și pa