Zbor de frunze si fosnet de ramuri
Vuiet de vant si umbre sub geamuri
Marcau o toamna calma si uda.
Si eram singur, fara nici o ruda,
Fara prieteni si fara iubire...
Doar eu blue, stam fara stire.
Blue era cerul, blue si pamantul.
Blue cimitirul, blue si mormantul...
Visam prins in gandul albastru,
Cu ochii tintiti spre maiestrul astru.
Cand chipul plecam gandeam la ce a fost
Ce a fost bine si ce a mers prost,
Cat l-am iubit. Si cand am aflat
Ca a fugit fara veste si mi-a lasat
Visul frumos distrus pe jumatate
Si-o poza de familie...cu capuri plecate.
S-atunci am stiut ca nu sunt in Oz...
Nu pot sa vad totul blue...si sa traiesc roz.