Așa domol te poartă firea
Și-ți duce unda gânditoare.
Degeaba-ți caut eu privirea
Și geaba-aștept o sărutare.

Ca unda vântului, strivită
De lungi popasuri eu trăiesc
Iar vorba-ți ștearsă și pripită
Abia aud și-abia primesc.

Îți spun cuvinte, nu povață,
Privești apoi in ochii mei,
Și-mbujorându-te la față
Mă faci să cred ce văd în ei.

În ochii tăi, îți stă scânteia
Din focul dragostei de lege
Dar, nu mă-mpac doar cu ideea
Iubirii triste si pribege.