S-a ascuns prin amintiri, se pare
ªi s-a istovit in delte sure...
Mult sperata mea femeiefloare,
Ce-am gasit-o iarna, in padure...

Era tristã, era dimineaþã
ªi metroul trist, nu mai venea...
I se aburisera-ochelarii,
Dimineaþa tocmai începea.

ªi...am intrebat-o de o gara...
Nu mai stiu exact si cum a fost...
Cert e, ca stateam cu ea pe scara,
Intr-un bloc de cartier..anost...

Si...am impartit nemarginirea
Doua camere erau de-ajuns...
Pânã la metrou, târam iubirea...
Ne iubeam cu râs...apoi cu plans...

Pana cand si-a amintit ca viata
A-ncercat-o de mai multe ori...
Si ca orice incercare doare...
Si durerea tine pana-n zori...

Si a poposit pe ramuricã,
Floarea ce-o gasisem jos, in colb...
Si durerea ei, ma doare inca...
Si la flori nici nu ma mai pricep...