o mână osoasă
și ciudată
dă sufletul să-mi smulgă
eu țip și nimeni nu aude
și-afară nepăsarea-i multă

și mă învârt,
și rog și zeii
să-mi lase sufletul acolo
dar ea, așa fără rușine
îmi ține inima în mână

mă zbat în palma aia
fără viață
aștept să-mi scrie alt sfârșit
uite un atriu
of, da-ți-mi inima la loc,
cu ce-am greșit?