ceața adună promoroaca în smârcuri
sus,
cu bătăi sacadate
apele clocotesc
flăcări de cer ocrotesc clipa...
gaița,
o pată în imensitatea albă
focul mocnește în vatră
hrisovul curge
topește încremenirea rece.
sus, gheața prinde almașul în palmă
smârcurile adună revărsări diamantine
aruncate de mâna tremurândă
înțeleptul îngheață lângă sobă
focul crește iară
sub mâna cu unduiri de ceară.
Nu poți să pleci
pisc de gheață sublimată
în creuzetul apelor de sus.