Copac străin în noapte
Ce-și plânge trist durerea
Uitând de toți și toate...
Și ascultând tăcerea,
Tăcerea tristă, surdă
Uitând în urmă vise
Ciuntit de-a sale ramuri,
De florile promise.

Copac străin în noapte
Ce-și strigă lung durerea
Pe-a sale ramuri rupte
Coboară lin tăcerea.
Și vaietul din noapte
Al frunzelor uscate
Îndeamnă la uitare,
Îndeamnă la păcate.