Ce mult te mai iubeam odată eu,
Abia întors bărbat de la armată,
Tu încă fetișcană de liceu,
Frumoasă, pură, fără nici o pată.

Am construit palat în jurul tău,
Doar din speranțe, vise și opal,
Dar l-am poziționat destul de rău,
Fiindcă sa dărîmat la primul val.

Acum mă pasc suicidale gînduri,
Căci n-am știut atunci să te păstrez,
Sînt trist și scriu plîngînd aceste rînduri,
Atît mai pot să fac; plîng și visez.