am intrat într-un soi de uitare
fetița din mijlocul străzii se-nvârte
împrăștie corcodușe verzi
zgârietura din piele te repetă de zeci de ori

pe vremuri
în curtea blocului tăiau animale
tante zicea că oamenii se joacă de-a ceasul rău
noi ne-ntrebam de ce oare în jucării
se repetă totul așa cum e
făcusem un loc sacru injun
prin albul pereților treceau canoele ocolind

lumina se punea ca o husă
în fiecare zi
un cântec își împingea tulpina prin pământ
de parcă ne-ar fi pus la loc în picioare
aveam un pick-up de lemn în care ascundeam
pozele lui frate-meu în rochiță
și-un pumn de bile de sticlă

când unchiu Alexe și-a pierdut mâna
ne-am jucat cu mingi colorate
pluteau pe apă la vale, pe tante
o țineau de cot să nu cadă
ar fi fost altceva
de-ar fi atins odată pământul

ar fi fost altceva
poate casa aceea ar fi stat pe bile de sticlă
și frate-meu m-ar fi luat de bucurie
pe ghidonul bicicletei

tante zicea că e bine
să îți pui cămașa invers
când sare pisica cu gheara întinsă
nu mai e timp de nimic
doar picurul nedeslușit al apei
cum ai vărsa din greșeală
paharul cu bulb

aveam un loc sacru injun
ne ieșea mereu altul
toceam cu încetul pe degete
solnița de hârtie făcută de tante