"Mândria nu e tocmai cel mai de preț lucru pe care îl mai am " își spune R.
Palmele îi erau uscate,
amintindu-i de arsura chinuitoare
a jocului pierdut
Pentru că deși câștigase o primă
bătălie, se pierduse pe sine și
nu știa dacă fusese găsit de
cineva , dacă nu cumva trupul
ce-i învelea simțirea
și viața nu era purtat cumva
ca pradă de război în fața mulțimii
ce aclama adevăratul învingător.
Așa că se decise să uite,
să se uite pe sine în acele gheare necunoscute,
atât de ascuțite și atât de închipuite de R.
Columb al chinului unor gheare impalpabile.
închipuite de delirul unei biete muște negre
în plasa mult prea albă a unor
jocuri-gânduri împăienjenite.
Uitarea când mai vine?