Istoria strigă la noi:
„Stați liniștiți la „locurili voastre”!
Valuri de guri înspumate se agită cât vezi cu ochii.
Torentele se izbesc de centrul pieței,
al țării,
al vieții,
ticăind a sfârșit.


Tzunami, se strigă ...
Nu vă fie frică, răspunde ecoul,
chiar dacă nu pică...

Panică!
Vuiete!
Spuma minciunii acoperă totul cu găuri de steag
prin care se văd chipuri transfigurate de tineri.
Cu pieptul gol,
cu sclipiri în priviri,
cu gloanțe în inimi.


Zâmbesc angelic de dincolo de timp.
Au trecut hotarele vieții
liberi,
albi,
anesteziați de fericirea iluziei libertății,
atinsă cu vârfurile degetelor lor fragile,
vibrând spasmodic,
eliberați de sinele confuz,
de teamă,
oferindu-și viața,
pentru o clipă de libertate.


Cea mai lungă clipă,
cea mai dureroasă,
a întâlnirii cu adevărul ucigător,
mirajul libertății.


Prizonieri ai minciunii,
Zornăind lanțuri nevăzuta din vorbe,
privim ca babele prin gaura cheii
în gaura din drapel.


Eterul încă vibrează:
„Alo! Alo!…Stați liniștiți la locurile voastre”…

În inimă duhoare de fum,
dezamăgire,
frig,
foame,
incertitudini...

Istorie!