Ca dintr-un peisaj de cratere, lunar,
Azi-noapte țara ne-a făcut un dar;
În fraged strai, din brazde reci ca plumbul
Azi-noapte-n cui uri s-a trezit porumbul.

Combustiune vie, vegetală,
Îmi pâlpâie în câmp ca o răscoală;
Aducere aminte-n noapte
A bunilor din nouă sute șapte.

O, aurul din bob se-nalță-n spadă,
Și urcă-n nestemate, înmiit;
Armie vegetală, cavalcadă,
Un fel de mare-n vânt, din răsărit,

Spre iarnă, când sub crivățul sălbatic,
Își trece-n aur trunchiu-i de smarald,
Ia boabele acelea de jăratic
În podul palmei, să ne ție cald.