Am întâlnit o pasăre rară,
Pe care am îndrăgit-o subit,
Se păstra la distanță de un bit,
Pe internet și cânta la vioară.

O așteptam cu nerăbdare,
Dar între noi se întindea,
O mare-ntreagă, cam cât bea,
Pamântul, într-o zi cu soare.

Eu o numeam "Timp",
Ea o numea "Treaptă",
Eu o simțeam strâmb,
Ea o simțea dreaptă.

Era distanța prea mare,
Spațiul era prea vid,
Aripile mele, perfid,
Deveneau rare.

I-am oferit totul acelei femei,
Am ridicat dosul palmei spre zi,
Ca fata să poată dormi,
În căușul umbrei ei.