Ne desparte doar o primăvară…

Privesc de la fereastră
cât de lungă este iarna
fără poezia cuvintelor,
fără muzica frunzelor
în copacul cu două rădăcini.
Împletesc firul gândului
care să mă ducă la tine,
pe stânca măslinilor,
lângă gardul viu al lendrilor,
de-a lungul drumulul Adriaticii,
pentru a respira aromele amintirilor.
Este frig în inima lui martie,
zeul războiului între ieri si azi;
rămâne însă caldă respirația visului
crescut pe spatele comorilor tale,
moștenire grea păstrata în izvoare,
în sufletul podului de piatra.
Stau la fereastra
și te aștept să-ți spun
că nu mările și munții ne despart,
ci parfumul mărului cu aceeași rădăcina,
al fructelor coapte în aceleași palme,
zborul liber între oglinzile a doua ferestre
care sa topească anotimpurile
în una singura,
poezie în muzică,
muzica într-o fântână;
ne desparte doar o primăvara
a fluierelor mele
ce răsună de departe…

Marilena Rodica Chiretu