Femeie albă cu priviri de șarpe,
Respiri și totul se preface-n stâncă,
Iar pletele îți curg ca niște ape
Peste obrajii unde vor să plângă.

Ce pleoape triste și ce frunte rece,
Ce gură ca o rană sângerândă,
Ce buze mincinoase vrând să plece
Cu alte buze parcă să se-ascundă!

Te-am căutat mereu prin Univers
Și-am tot sperat să te găsesc,Planetă,
Să te dezbrac de taine cu un vers,
Să ne iubim,să facem o cometă...

Dar în zadar am rătăcit prin noapte
Și-am căutat prin orice galaxie...
Tu pe orbita ta mergi mai departe
Și te-nvârtești,ce-ți pasă oare ție?...

Eu cred că te iubesc și nu mă-nșel
Căci simt în mine o durere cruntă
Ce nu-o pot alina în nici un fel:
Ca sângele prin vene mă inundă.

Adio nu e un cuvânt, e-o stare,
Adio e săgeata spre mormânt,
Adio e sfârșitul de mișcare,
Adio e o stare nu cuvânt!